Hei hei! Cum am văzut că v-a plăcut interviul de data trecută cu Daniel Pîrvan, astăzi avem plăcerea de a vă oferi un nou interviu, cu inegalabila Bianca Adam. Și-a răpit din timp pentru a ne răspunde întrebărilor cu scopul de a vă ajuta pe voi sau poate să vă lămurească ,dacă simțiți că sunteți într-un moment de impas și aveti nevoie de niște sfaturi. N-o mai lungesc mult așa că vă invit să citiți cu drag.

1.Pentru început ne poți spune puțin despre momentul în care ai dat bacul și ai văzut rezultatele, care a fost primul tau gand?

Trebuie să recunosc că nu m-am simțit în permanență sigură pe mine și că am avut momente de panică până la anunțarea rezultatelor. Am filmat momentul în care s-au anunțat și recomand a nu se asculta la căști pentru că a fost cel mai puternic țipat de bucurie

(link-ul de la vlog) .https://www.youtube.com/watch?v=xB4jEN2GLZk

2.Care a fost motivul care te-a determinat să nu faci o facultate ?

Nu sunt împotriva facultății în general. Asta este o decizie particulară raportată la viața mea, unde evident timpul meu trebuie alocat unui singur scop și acela este creația.

3.Ți-a trecut totuși prin gând să urmezi studii superioare, dacă da la ce te-ai duce să studiezi cu drag?

Poate o să îmi rezerv un moment al vieții unde să acord timp studiilor, din curiozitate, și sigur aș opta spre regie de film, unde de altfel am și făcut cursuri pentru admitere până să realizez că nu asta îmi doresc acum.

4.Cum a fost și este în continuare perioada asta în care știi că n-ai examene, n-ai de învățat, ci doar trăiești pentru pasiunea ta?

Consider că este viața pe care trebuie să o trăiască oamenii și atât. Este apogeul fericirii pe care trebuie să ni-l permitem. Nu mă refer la ideea de a nu învăța și de a nu avea examene. Mă refer strict la ideea de a face ceea ce te face să te simți împlinit.

5.Ai regretat vreun pic decizia ta? Au fost persoane care te-au judecat sau au încercat să te convingă să nu faci asta? 

Nu am regretat și nu am să regret vreodată ceva. Fiecare acțiune din viața mea este experiența care mă aduce la starea umană la care sunt în prezent și nu pot decât să mă bucur. Părinții au avut o tentă de panică atunci când mi-au auzit decizia, dar au ajuns să înțeleagă perfect totul. În rest ,sincer, nu cred că m-a judecat nimeni.



6.Consideri că e o idee bună să urmeze și alți oameni exemplul tău, să prefere să nu dea la facultate, să facă altceva cu timpul lor? 

Consider că fiecare om în particular este suficient de capabil să tragă concluzii pentru el și să acționeze strict raportat la viața lui. Singurul sfat pe care îl pot da oamenilor este să își asume și riscuri, pentru că viata nu e numai despre siguranță.

7.Printre fanii tăi cu siguranță există și copii sau persoane mai tinere care au impresia că ce faci tu e ușor, că-ți pică bani din cer iar visul lor e să facă YouTube crezând că asta e de ajuns; ce sfat le dai celor care gândesc așa?

 Copiii și oamenii în general vorbesc în funcție de ceea ce au trăit ei, sau în funcție de credința pe care o dau anumitor informații pe care le primesc, neexperimentate de ei. Nu am cum să îi blamez pentru ce consideră dar pot să le sugerez să nu tragă concluzii așa ușor. Da, viața trăită din pasiune este minunată,dar nu înseamnă că este așa ușoară.

8.Ce părere ai de studenții din ziua de azi? Ai senzația că toți își aleg facultățile dorite sau doar de dragul de a avea o diploma în mână? 

 Am exemplu chiar o prietenă din gașca noastră care studiază Sociologie și este mai mult decât entuziasmată de câte ori primește informații noi.  M-a făcut să ințeleg că există și oameni care și-au ales facultatea din pasiune. În schimb sistemul, modul în care acesta îi atacă pe studenți psihic, modul în care panica este primul sentiment pe care ți-l induc facultățile din România este cauza detașării studenților.

9.Lăsând la o parte studiile, și-a dorit vreodată vreo parte din tine să stea la cămin și să trăiască viața de căminist, simți că ai fi avut nevoie de o astfel de  experiență?

Dupa cum am spus mai sus, fiecare experiență este o cărămidă a construcției la care ajungem în prezent. Probabil dacă aveam experiența asta m-aș fi descurcat într-adevar în mai multe situații pentru că e ceva ce consider că te întărește. Să zicem că am compensat lipsa acestei experiențe a căminului cu trăitul într-o casă cu mai mulți tineri.

10.Ultima mea întrebare e una la care sunt convinsă că știu răspunsul, văzând destule interviuri cu tine pe tema asta, având și eu aceeași concepție însă vreau să o lămurim aici ca s-o vadă toata lumea. Ce părere ai despre sistemul nostru educațional și de presiunea asta constantă de a dori să fi super școlit când de fapt lucurile pot fi văzute din mai multe unghiuri? Ești mulțumită de ce se întâmplă cu majoritatea dintre noi, cu populația de la noi din țară?

Nu-mi ajung caracterele pe care le pot scrie într-un singur răspuns ca să pot să cuprind toată repulsia pe care încă o am asupra sistemului școlar românesc învechit și menit să te marginalizeze după anumite criterii. Am să răspund scurt și am să spun doar că singurul sistem aproape identic cu cel de acum 100 de ani este învățământul.

Lasă un răspuns