In prezent sunt studenta in anul 2 la Facultatea de Automatica si Calculatoare, sectia Ingineria sistemelor, din cadrul Universitatii Politehnica din Timisoara. Dar pana la acest statut, a trebuit sa sustin o admitere, ce consta intr-un examen de tip grila, cu 12 intrebari.
In timp ce ma pregateam intens pentru admitere, timpul trecea din ce in ce mai repede si panica incepea sa isi faca simtita prezenta in capsorul meu. Cum sa iti petreci mai frumos vara decat facand grile ? Hm, o sugestie, ceva? Mda, si sa fie treaba treaba, mi-am mai rupt si piciorul cu 2 saptamani inainte de a sustine admiterea. Si cine se ducea in carje la pregatire? Da, ai ghicit, chiar eu! Chiar am facut multe sacrificii ca sa iau admiterea aia si sa imi dovedesc ca pot si ca nu a fost nimic degeaba.
Tin minte ca eram cu o zi inainte de admitere, m-am urcat in autocar impreuna cu iubitul meu, si am pornit catre Timisoara. A doua zi de dimineata am mers la admitere. A trebuit sa gasesc singura sala in care eram repartizata, si sincer nu e chiar usor avand in vedere ca facultatea are cateva corpuri si cateva etaje, dar hei, logica e primordiala la Poli. Am ajuns, m-am asezat in banca, au venit subeictele si primul exercitiu era super simplu, o ecuatie de gradul 2, pe care am facut-o in 4 feluri diferite si nici macar una nu dadea la fel.Si nu dadea la fel nici cu variantele de raspuns din grila.Acolo am inceput sa ma panichez.Adica pune-te in locul meu, ai un exercitiu super simplu de facut, dar totusi nu merge sa il rezolvi.. era clar, aveam sa pic admiterea aia, in momentul ala nu ma gandeam decat la cat de mult o sa ii dezamagesc pe ai mei, de ce nu am avut un plan de rezerva, de ce a trebuit sa muncesc atat ca sa ajung sa nu pot face o grila? Am incercat sa ma adun si am trecut la celelalte exercitii, erau chineza, ba.Chineza. Am zis ca pentru mine it’s over forever and i’m gonna be in Spania la adunat de capsuni. A fost cel mai groaznic sentiment, am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare. Ok, sunt sincera si recunosc ca am pus si cateva grile la nimereala, pentru ca da, toti facem asta si trebuie sa admiti si tu ca ai facut macar o data asta.
Am iesit din sala de examen unde ma astepta iubitul meu, am sarit in bratele lui si am inceput sa plang, de abia puteam sa ii spun ca nu am facut nimic si ca imi e frica. In mai putin de 5 minute am intrat din nou in sala ca sa ne corecteze lucrarile.Au inceput in ordine alfabetica, si punctajele erau foarte mici, dar de fiecare data crescatoare. Gen 25, 30, 35, 41, 47, 48, 50, 59.Nimic mai mult. Vine randul meu si am spart gheata cu un punctaj de 62 de puncte. Proful m-a intrebat cat face 100-38 si am stat cateva secunde bune si efectiv nu puteam scoate niciun sunet de emotii, eram super socata, adica 62 era un punctaj super super ok. Am iesit din sala, mi-am aprins telefonul si tin minte ca aveam salvata o postare din 2016 cu rezultatele admiterii de atunci si ma uitam la media de bac (care conta 20%) si punctaj. Am vazut de atunci ca puteam sa intru lejer la IS, dar nu era prima mea optiune (adica CTI).
A doua zi de dimineata s-au postat rezultatele si chiar asa fusese. Intrasem la IS, ceea ce era super bine, am inceput sa plang de fericire si intrasem in stare de soc, nu imi venea sa cred! Am fost sa imi confirm locul si apoi am infulecat o shaorma de la Falafel. A fost cea mai buna shaorma ever.
Si de atunci, viata mea s-a schimbat complet odata cu intrarea la facultate!
