Part2. Cum e sa ai un șef pe cap zilnic ?
Am pus acest titlu cu un scop, problema fiind de așa natura încât era imposibil sa nu va precizez măcar partea importantă in a fi un angajat, faptul ca vei avea un șef, sau doi, depinde de caz.
Am întâlnit mulți studenți dintre care și prieteni de-ai mei care aveau toti aceeași replica: “Eu nu ma angajez, sau nu muncesc ca nu suport sa am un șef pe cap, îmi fac eu propria afacere și nimeni n-are ce sa-mi comande”. Pai bine bine, e super sa ai o idee de viitor, sa gândești departe , sa ai un scop, dar vedeti voi asta nu se va întâmpla <poc> peste noapte dorind sa sariti direct in șefie când nici nu știți măcar in ce consta asta.
Sunt părți bune și rele recunosc in a avea un șef pe cap, de a fi in stresul ala imens zilnic ca “mama stai sa vezi iar sare cu gura ca ceva nu-i convine” , sau” nici n-am chef azi sa merg ca știu ca e el/ea acolo”,însă partea buna e cea mai puțin vizibila in ochii angajaților și anume faptul ca atunci când ai un șef in fata ochilor , de fapt ai exemplul de cum ar trebui tu sa te pregatesti sa fii. Nu zic ca esti nevoit sa copiezi in totalitate și sa devii ca aceea persoana, dar poți “fura” micile secrete sau schepsisuri când vine vorba de un business.
Dacă esti bun, iar el vede asta , crede-ma ca nu rămâi neobservat , iar sub aripa lui munca ta va fi mult mai easy. E un drum pe care trebuie sa-l parcurgi pana acolo desigur , asta însemnând orele și zilele in care esti nevoit sa-ti arați abilitatile și sa demonstrezi ca esti bun. Cum era proverbul ala”cu răbdarea treci și marea” , adevărat e o mare destul de tulbure dar merita, pana la urma esti acolo pentru ca tu vrei asta, pentru ca vrei independenta și experiența ,iar la final le vei avea pe toate doar ca e nevoie de un pic mai mult efort.
La început și eu eram foarte terifiată și stresată non stop , având doi șefi, soț și soție . Bărbatul gătea incredibil iar mai mult acolo își petrecea timpul, pe când femeia avea o așa zisa obsesie pentru curățenie ,iar ea era peste tot si nicăieri. Avea ochi si la ceafa ca sa spun asta si știa când ceva nu mergea bine. Acum din ce am spus pare o zgripturoaica dn basme gata sa ne mănânce pe toti. Ei, nu era așa, nu era o persoana rea însă își impunea punctul de vedere foarte clar, iar obsesia ei era mult justificata și am inteles in timp asta, iar faptul ca trebuia sa fie non stop cu ochii și sa stie tot ce mișcă , am inteles din nou, tot târziu, ca e parte din ceea ce trebuia ea sa facă , localul ala era pasiunea lor, și nu-și permiteau sa-și bată cineva joc de “casa” lor.
Cu tot stresul și nervii am învățat multe recunosc, am învățat pe propria piele cum se face curat😂, am învățat cum trebuie sa taci, chiar și când ai ceva de spus(credeți-ma, esti cel mai câștigat dacă stii când sa taci); dacă ma gândeam de doua ori puteam formula altfel, ca pana la urma nu-mi permiteam sa-i vorbesc ca la toti de pe strada. Eram sinceră, nu pupam in fund pe nimeni, însă când mergeam cu o problema sau eram nervoasa știam cum sa leg cuvintele astfel încât sa înțeleagă ceea ce zic fără sa izbucnesc și sa fie tot pe mine. Asta m-a ajutat mai apoi peste tot, am învățat cât pot fi de descurcăreață , am umblat și pe la bucatarie invățând despre mancare și alimente, am învățat sa fac și pizza , ajungând sa-mi placa, plus ca , pe lănga toate astea, ospătăria mie mi-a adus o mulțime de cunoștințe și experiențe multiple. La început făceam totul sa le fac pe plac după a ajuns o obișnuința și îmi și plăcea.
Sa ai un șef nu-i cel mai rau lucru de pe pământ, dacă te pui in pielea lor ai face la fel, dar ghici ce și ei au fost ca noi, astia mici de alergam pana ne iau dracii, iar cu răbdarea potrivită și mintea pentru asta au realizat lucruri frumoase, conexiuni importante care rămân acolo , iar dacă lași loc de buna ziua ai fi surprins sa vezi de unde-ti vine ajutorul cand ai nevoie.
Întâi învață de la cei mari , bagă la cap, după, când vei fi pregătit , poți deveni propriul tău șef.
