Part 1. Despre munca in timpul liceului
Probabil unii dintre voi sunteți speriați când auziți asta , sau indignati de termenul “munca” la o vârsta de 16-17 ani. Nu ar trebui sa fie așa deloc, eu mi-am asumat rolul de ospătar pe parcursul unui an jumate la o pizzerie din oraș, pentru ca voiam sa fiu independenta și sa simt cum e sa ai proprii bani câștigați. O experiența frumoasa pot spune, care mi-a demonstrat ca pot, sunt capabilă sa fac multe și singura , lucruri de care nu ma credeam in stare înainte. Într-adevăr job-ul asta trebuia sa-l am doar de vara pentru ca voiam telefon nou cumpărat de mine, iînsă când sa înceapă liceul șefii ma mai chemau după școala și-mi făceau programul de munca in funcție de asta; erau drăguți cu mine și nu voiam sa-i las in pom, plus ca dacă am văzut ca ma descurc am zis de ce nu. Era greu, greu la modul ca n-aveam mult timp de mine, weekend-urile mele erau la munca , de la școala alergam acasă de acasă la meditații de la meditații la munca, și tot așa. Nu aveau și nu au nici in prezent ora de închidere, se sta după ultimul client, iar eu in timpul săptămânii mergeam la 6 seara la munca, pana la final. Aveai 3 zile libere pe săptămâna , 4 le munceai iar programul era de la 10 dimineața pana la ultimul client, ultimul client ce putea însemna 1-2 dimineața , uneori mai sarea și după ora 2 dar mai rar. Eu fiind cu școala veneam la 5-6 seara la munca, in loc de 10. Bacșișul se punea intr-o cutie la comun, la final se împărțeau la toti cei care au fost de munca pe aceea zi. Adică ospătar, pizzer, , bucătar. De obicei eram 2-3 ospătari pe tura un pizzer și doi bucătari. La început era fain pentru mine, o provocare, ceva nou, îmi descopeream instincte de care nu știam, aflam de ce sunt in stare, e un sentiment foarte tare sa te stii stăpân pe tine, sa vezi cum munca iti aduce bani. Da, era munca multa pe 14 milioane salariu, iar in timpul școlii luam 9-10-11 depinde de cât de mult munceam. Toată lumea se minuna de mine altii ma compătimeau de parca zici ca ma trimisese cineva sa muncesc, nu voiam sa aibă nimeni nicio reacție fata de mine , intenția mea era pura de a munci și de a câștiga bani, ceea ce am reușit, in toată aceea perioada am cerut de la ai mei o data bani. O singura data și era o suma infima rau. In rest eu n-am primit bani de la ei și se simțea așa bine, aveam determinare multa, îmi doream sa reușesc sa fac asta, nu doream sa am munca drept scuza la școala,d-asta unii profesori au aflat ca eu munceam abia la sfârșitul anului , alegerea mea nu trebuia sa-mi afecteze școala, am terminat anul cu media 8,96. Știu, pe aproape de 9, veneam noaptea acasă și învățam sau scriam la munca pe unde apucam, pana m-am obișnuit cu programul asta simteam c-o iau razna ca nu se mai termina, aveam momente in care cedam, când voiam sa plec, apoi îmi aduceam aminte de ce am continuat, care e scopul meu, cu ce ma ajuta toată experiența asta și am mers mai departe, o zi doua trei, pana am ajuns la an. Inițial oamenii aia nici nu ma voiau drept angajata, ca n-aveau nevoie de oameni in acel moment, dar eu am insistat. De 3 ori intr-o luna m-am dus la ei sa le spun ca vreau sa muncesc, pana când m-au angajat. E putina dezorganizare in localul acela, și chit ca esti ospătar trebuie sa faci mai multe munci, in caz de nevoie, faci de toate, munca de bărbat femeie nu contează, acolo le învățai pe toate. Am avut un an plin de peripeții acolo, am plâns , am ras, m-am stresat, m-am enervat, dar n-am murit, și mi-am demonstrat mie in primul rând și celorlalți ca poți munci și cu școala in paralel. E greu, nu zic nu, dar când primeai salariul parca uitai toată durerea de picioare și toti nervii pe ziua aia, pentru ca aia erau banii tai munciți din greu.
Sper sa luați asta ca pe un îndemn sau inspirație pentru voi care sunteți studenți sau veti deveni, ca dacă eu la aceea vârsta am reușit sa fac ce mi-am propus și pentru voi va fi bine și veți reuși,mai ales ca in orașe mai mari veți avea mai multe posibilități! Sper ca v-am ajutat și va voi da mai multe detalii despre job și colectiv in următoarele articole! ☺️
