Despre Tei. Căminul Tei.

– București, 2018-




 

”Hai și tu la cămin!”.

Replica aceasta am auzit-o timp de un an și jumătate de facultate. Totul până când, după calcule complicate și 6 ani de navetă, am hotărât să particip la redistribuiri, în decembrie. Au urmat acte, plăți și…am devenit oficial căministă.

Am fost cazată  în căminul Tei C1, undeva pe la etajul 3, ceea ce este acceptabil.

Prima intrare în camera de cămin: totul aranjat, aveam tot ce-mi trebuia, eu trebuind să-mi aduc doar hainele și perna, căci, fiind decembrie, celelalte colege (3 la număr) erau deja cazate. 4. Eu eram a patra roată. Ciudat sentiment!

În căminul Tei C1, camerele au capacitate de 5 persoane, sunt foarte spațioase, au baie în cameră, gândaci nu am văzut, totul este așa cum ar trebui să fie. Totul ține să ai noroc să întâlnești colegi de cameră cu care să te înțelegi; altfel, viața ta în cămin va fi un adevărat calvar. Eu am fost al naibii de norocoasă! Și încă sunt, având în vedere că acum sunt cazată doar cu un etaj mai sus și singura mea colegă de cameră are un program la fel de încarcat ca al meu, fapt pentru care nu ne prea întâlnim, deși suntem în relații bune.

Este  L-I-N-I-Ș-T-E. Un cuvânt măreț, comparativ cu inexistența lui din Regie. Bine, se mai întâmplă, din când în când, să se mai abată unul sau altul de la ”regulă”, dar se rezolvă.

Poziționarea căminului. Hmm…dacă ești o persoană căreia îi place să se plimbe, atunci Tei este pentru tine! Este încadrat între două parcuri – Lacul Tei și Circului -, având acces la Șoseaua Ștefan cel Mare, situată destul de aproape, Obor, Veranda Mall, Kaufland, Pipera, iar tramvaiul 16 te duce direct în centru, în doar 20-30 minute. În plus, vis-a-vis, sunt Mega Image și Issa  – magazine cu program non-stop, pentru pofticioșii nocturni.

Paznicii și administratorul sunt cireașa de pe tort. Somnoroși, cu miros de țuică, bere, ”glumeți” până peste cap, dar cu puțină empatie, te înțelegi cu ei. Aa, și partea cu ”accesul persoanelor străine în cămin se face până la ora 22, pe baza cărții de identitate”, este pur subiectiv; depinde cât de bun negociator ești.

Cam atât despre observațiile mele din cămin, căci despre experiențe amuzante sau urâte nu pot să vă povestesc, trăirile mele asociate vieții de căministă sunt simple, normale și, cel mai important, de bun simț.

Cu drag,

Teodora



Lasă un răspuns